|
Lucrarea
istoricului Dumitru Şandru abordează un subiect pānă acum puţin cercetat īn
istoriografia romānă. Īn ciuda acestui fapt, bogatul material de arhivă
folosit de autor şi profunzimea obiectivă a manierei de abordare a
realităţilor istorice au ca urmare faptul că demersul său umple acest gol
īntr-o proporţie cvasiexhaustivă.
De īndată ce Armata Roşie s-a
răspāndit pe teritoriul Romāniei, germanii au fost supuşi unui regim care a
excelat, chiar de la īnceput, prin brutalităţii şi ilegalităţi. Tragedia
membrilor acestui grup etnic a durat mai mulţi ani şi ea s-a concretizat īn
masive arestări şi īntemniţări īn lagăre de concentrare sau īn detaşamente de
muncă obligatorie ce au fost operate după 23 august 1944 de către organele
poliţieneşti şi ale jandarmeriei romāne, la cererea Moscovei, la deportarea īn
U.R.S.S., la īnceputul anului 1945, a aproape o sută de mii dintre ei, īn
deportările interne din primul deceniu de după 23 august 1944, īn deposedarea
cvasitotalităţii populaţiei de origine germană de pămānt, de gospodării şi de
bunurile aflate īn ele, īn urma promulgării legii de reformă agrară din 23
martie 1945, şi īn privarea lor de cele mai elementare drepturi recunoscute īn
mod oficial tuturor cetăţenilor statului cu aproape trei decenii mai īnainte
şi reconfirmate prin decretul-lege nr. 86, din 7 februarie 1945, pentru
statutul naţionalităţilor minoritare. |